Firma nu mai poate plăti datoriile — ce trebuie analizat?
Faptul că o firmă nu mai poate face față plăților nu are un singur înțeles juridic și nu conduce automat la o singură consecință.
Între o dificultate temporară de cash-flow și starea de insolvență în sens legal există o diferență importantă — una care influențează ce trebuie analizat și ce opțiuni există.
Clarificarea de plecare
Dificultate financiară, incapacitate de plată și insolvență nu sunt același lucru
Dificultatea temporară de cash-flow apare când firma nu dispune în momentul scadenței de lichidități suficiente, deși patrimoniul și activitatea pot permite, în principiu, achitarea obligațiilor. Nu este o categorie definită legal — este un context practic.
Incapacitatea persistentă de plată descrie o situație în care firma nu mai poate face față obligațiilor scadente nu din motive conjuncturale, ci din cauza unui dezechilibru mai profund între pasiv și capacitatea reală de generare a numerarului.
Insolvența în sens legal este definită de Legea nr. 85/2014 ca starea patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Sursă: Legea nr. 85/2014, Art. 5 pct. 29.
Confuzii frecvente
De ce „60 de zile", „50.000 lei" și „datorii mari" nu sunt concepte echivalente
Cele 60 de zile
Legea nr. 85/2014 prevede o prezumție relativă de insolvență: dacă o datorie certă, lichidă și exigibilă nu a fost plătită în 60 de zile de la scadență, insolvența poate fi prezumată. Aceasta este o prezumție relativă, nu o regulă automată. Nu orice datorie neplătită timp de 60 de zile atrage o procedură judiciară.
Pragul de 50.000 lei
Conform Art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, valoarea minimă a creanței pentru care un creditor sau un debitor pot formula cerere de deschidere a procedurii este de 50.000 lei. Acesta este un prag procedural — nu definiția insolvenței și nici criteriul care determină dacă societatea este sau nu în stare de insolvență.
Sursă: Legea nr. 85/2014, Art. 5 pct. 72.
„Datorii mari"
Volumul total al datoriilor nu determină în sine dacă firma este sau nu în stare de insolvență. Condiția legală se referă la insuficiența fondurilor bănești disponibile, nu la un nivel abstract al datoriilor.
Primul pas
Ce trebuie clarificat înainte de orice altă decizie
Indiferent de situație, câteva întrebări practice ajută la conturarea imaginii reale. Acestea nu sunt teste juridice, ci puncte de plecare pentru o analiză concretă:
- Care datorii au ajuns la scadență și nu au fost achitate?
- Cât numerar sau fonduri disponibile există efectiv în acest moment?
- Dificultatea de plată a apărut recent sau persistă de mai mult timp?
- Există deja măsuri de executare sau popriri în derulare?
- Există obligații fiscale restante față de ANAF?
- Activitatea firmei mai generează venituri curente?
Răspunsurile la aceste întrebări influențează direct ce opțiuni sunt relevante și ce urgențe există.
Termene legale
Termene relevante pentru debitorul aflat în stare de insolvență
Dacă starea de insolvență există efectiv, Legea nr. 85/2014 prevede obligații specifice pentru debitor:
Conform Art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, modificat cu efect de la 18 decembrie 2025.
Conform Art. 66 alin. (1^1) din Legea nr. 85/2014.
Sursă: Legea nr. 85/2014, Art. 66 alin. (1) și Art. 66 alin. (1^1) — text consolidat în vigoare, Portal Legislativ.
Direcții de analizat
Ce opțiuni pot fi analizate
Nicio variantă de mai jos nu se aplică automat. Relevanța fiecăreia depinde de situația concretă a firmei, de creditorii existenți și de condițiile legale aplicabile.
Negociere și restructurare
Dacă activitatea mai poate genera venituri, pot exista variante de renegociere a termenelor sau de restructurare a obligațiilor.
Află mai multeSoluții fiscale
Obligațiile fiscale restante pot fi analizate separat: eșalonare, contestație sau alte mecanisme prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Află mai multeConcordat preventiv
O procedură de prevenire a insolvenței pentru debitorii eligibili, destinată restructurării activității și obligațiilor anterior deschiderii insolvenței.
Află mai multeProcedura insolvenței
Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2014, se poate analiza deschiderea procedurii insolvenței, care poate conduce spre reorganizare sau faliment.
Află mai multeReorganizare judiciară
O variantă din cadrul procedurii insolvenței prin care anumite societăți pot continua activitatea și structura obligațiile conform unui plan confirmat de instanță.
Află mai multeÎnchiderea firmei
Dacă activitatea nu mai poate continua, trebuie analizată procedura aplicabilă în funcție de situația patrimonială și de creditorii existenți.
Află mai multeClarificări importante
Ce NU înseamnă automat faptul că firma nu mai poate plăti
Faptul că o firmă se confruntă cu probleme de plată nu implică automat niciunul dintre lucrurile de mai jos:
- că firma este în stare de insolvență în sens juridic;
- că trebuie deschisă imediat o procedură judiciară;
- că administratorul răspunde automat personal pentru datoriile societății;
- că firma va intra automat în faliment;
- că datoriile vor fi șterse sau că procedura va rezolva situația fără analiză prealabilă.
Întrebări frecvente
Întrebări frecvente
Legea nr. 85/2014 prevede o prezumție relativă: dacă o datorie certă, lichidă și exigibilă nu a fost plătită timp de 60 de zile de la scadență, poate fi prezumată insolvența. Aceasta este o prezumție relativă, nu o regulă automată. Nu orice întârziere de 60 de zile atrage procedura insolvenței.
Pragul de 50.000 lei prevăzut de Legea nr. 85/2014 (Art. 5 pct. 72) reprezintă valoarea minimă a creanței pentru ca un creditor sau un debitor să poată formula cerere de deschidere a procedurii. Acesta nu este criteriul care determină dacă firma este sau nu în stare de insolvență.
Conform Art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, modificat cu efect de la 18 decembrie 2025, debitorul aflat în stare de insolvență trebuie să formuleze cerere de deschidere a procedurii în termen de maximum 45 de zile de la apariția stării de insolvență. Art. 66 alin. (1^1) prevede că autoritatea fiscală competentă se notifică cu 15 zile înainte de depunerea cererii.
Nu. Dificultatea temporară de plată nu este sinonimă cu insolvența și nu impune automat nicio procedură judiciară. Situația trebuie analizată concret.
Continuă
Continuă să înțelegi situația firmei
Nu trebuie să alegi singur între variante
Situația fiecărei firme este diferită. Ce se aplică depinde de datorii, de activitate, de creditori și de patrimoniul existent.
Spune-ne pe scurt situația firmei.
Informațiile publicate pe această pagină au caracter general și nu înlocuiesc analiza juridică, fiscală sau financiară a unei situații concrete.